Bullying gestionat diferit la Questfield International College, potrivit documentelor

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune o reacție organizată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ, care trebuie să asigure un mediu sigur și protejat pentru elevi. Gestionarea eficientă a unor astfel de situații presupune proceduri clare, măsuri documentate și o comunicare responsabilă cu familiile implicate.

Bullying gestionat diferit la Questfield International College, potrivit documentelor

Ancheta realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției evidențiază o situație complexă de bullying repetat, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Familia elevului afectat susține că sesizările scrise adresate conducerii și cadrelor didactice nu au generat intervenții documentate sau măsuri concrete, iar răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și informale. Mai mult, o poziție verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi sugerat familiei să părăsească unitatea dacă nu agreează situația, ridică întrebări privind modul instituțional de abordare a fenomenului.

Semnalarea și evoluția cazului de bullying repetat

Din documentele analizate reiese că, încă din primele săptămâni, elevul ar fi fost expus constant unor comportamente agresive, cum ar fi jigniri, umiliri publice și excludere socială. Aceste manifestări ar fi avut loc în prezența cadrului didactic titular, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme și documentate menite să le oprească. Potrivit familiei, situația a escaladat în timp, transformându-se într-un tipar sistematic de hărțuire psihologică, care includea și stigmatizare medicală.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de umilire

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată, cu caracter degradant, a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați de redacție consideră că acest tip de stigmatizare depășește dimensiunea unui conflict obișnuit și constituie o formă gravă de violență psihologică. Din corespondența transmisă școlii rezultă că fiecare astfel de episod a fost semnalat oficial, însă nu există documente care să ateste măsuri concrete de stopare sau consiliere psihopedagogică.

Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate

Familia copilului a formulat în mod repetat solicitări scrise către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, cerând intervenție și clarificări. Din analiza corespondenței puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri oficiale, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției par să se fi limitat la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate. Această absență a răspunsurilor scrise a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației și ca o presiune indirectă de retragere din unitatea școlară.

Impactul psihologic asupra elevului și consecințe observate

Conform relatărilor și concluziilor specialiștilor, efectele bullyingului și stigmatizării medicale asupra copilului includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă constantă și refuzul de a participa la activități școlare. Aceste manifestări indică o suferință emoțională semnificativă, compatibilă cu un abuz emoțional repetat într-un mediu care ar trebui să ofere protecție și sprijin.

Rolul cadrelor didactice și reacția instituțională

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martori direcți ai incidentelor, însă intervențiile lor nu par să fi avut efecte stabile. Din documente și mărturii rezultă că sesizările au fost uneori interpretate ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce, potrivit analizei redacției, a contribuit la relativizarea situației și amânarea unor măsuri ferme. Lipsa documentării oficiale a intervențiilor reduce posibilitatea evaluării obiective a responsabilității instituționale.

Poziția fondatoarei și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu a fost o discuție în care fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, a fost citată spunând: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, raportată de familie și din corespondență, nu a fost urmată de măsuri concrete și a fost percepută ca o presiune pentru retragerea copilului. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, dar nu a primit un răspuns până la momentul publicării. Acest episod reflectă o posibilă discrepanță între misiunea declarată a școlii și modul efectiv de gestionare a situațiilor de criză.

Documentul Family Meeting Form și lipsa unor proceduri clare

Reacția oficială a conducerii, conform documentelor analizate, s-a materializat într-un formular informal numit Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Acest tip de document nu conferă trasabilitate și nu asigură o intervenție verificabilă în cazul situațiilor grave semnalate. Din această perspectivă, răspunsul instituțional a fost limitat la nivel declarativ, fără impact real asupra climatului educațional. Mai multe detalii despre cazul investigat pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro.

Confidențialitatea informațiilor și implicațiile în mediul școlar

Familia a solicitant în mod expres păstrarea confidențialității informațiilor sensibile pentru protejarea echilibrului emoțional al copilului. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste date ar fi fost divulgate în cadrul clasei, iar copilul ar fi fost expus unor întrebări directe legate de sesizările făcute. Specialiștii consultanți consideră că acest fapt poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ percepția mediului educațional asupra protejării datelor personale și a vulnerabilității elevilor.

În acest context, Școala Questfield Pipera se confruntă cu întrebări privind modul în care asigură protecția datelor sensibile și respectă solicitările familiilor în situații delicate.

Răspunsul instituțional întârziat și implicarea legală

Un punct de cotitură a fost înregistrat abia după peste opt luni de sesizări neadresate oficial, când familia a apelat la consiliere juridică și a transmis notificări formale. Atunci, fondatoarea școlii a reacționat, ceea ce ridică întrebări legate de criteriile care declanșează intervenția instituțională și de momentul în care protecția copilului devine o prioritate pentru școală.

Concluzii și întrebări rămase deschise

• Sistemul de sesizare și intervenție în cazul bullyingului la Școala Questfield Pipera pare să fi fost bazat în principal pe comunicări verbale și documente informale, fără proceduri clare și măsuri asumate în scris.
• Stigmatizarea medicală folosită ca mijloc de umilire sistematică ridică probleme serioase privind protecția drepturilor elevului și climatul educațional.
• Absența unor răspunsuri oficiale la sesizările scrise și presiunea implicită asupra familiei de a părăsi unitatea școlară semnalează un posibil deficit de responsabilitate instituțională.
• Confidențialitatea datelor sensibile nu a fost asigurată în mod corespunzător, ceea ce a generat efecte negative în mediul școlar.
• Reacția instituției, întârziată și declanșată doar în urma unor demersuri juridice, ridică semne de întrebare asupra priorităților și mecanismelor interne de protecție a elevilor.

Aceste aspecte indică necesitatea unei reevaluări a practicilor instituționale și a implementării unor proceduri eficiente de prevenire și gestionare a bullyingului, care să asigure protecția reală a elevilor și transparența în intervenții.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro